- şleáhtã
- s. f., (cete) pl. şléhte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şleáhtã
Look at other dictionaries:
şleahtă — ŞLEÁHTĂ, şlehte, s.f. 1. (peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞLEÁHTĂ s. (depr.) 1 … Dicționar Român
clică — CLÍCĂ, clici, s.f. Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, şleahtă. – Din fr. clique. Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 CLÍCĂ s. v. bandă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime clícă s. f., g.… … Dicționar Român
bandă — BÁNDĂ1, bande, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. ♦ (Glumeţ) Grup de prieteni. 2. (înv.) Ceată de soldaţi aflaţi sub aceeaşi bandieră. 3. Trupă de muzicanţi, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande,… … Dicționar Român
tacâm — TACẤM, tacâmuri, s.n. 1. 1. Serviciu de masă complet, care se aşază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite… … Dicționar Român
tagmă — TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând … Dicționar Român
taraf — TARÁF, tarafuri, s.n. 1. Mică formaţie muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (înv.) Gaşcă, clică. – Din tc. taraf. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TARÁF s. (muz.) (pop.) bandă, trupă, (înv. şi reg … Dicționar Român
şleahtic — ŞLEÁHTIC, şleahtici, s.m. Persoană care făcea parte dintr o şleahtă (2). – cf. pol. s z l a c h c i c. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 şleáhtic s. m., pl. şleáhtici Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
adunătură — ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
alai — ALÁI, alaiuri, s.n. Mulţime de oameni care însoţeşte o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ♢ loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulţime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această… … Dicționar Român
bisericuţă — BISERICÚŢĂ, bisericuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. fig. Cerc îngust de oameni uniţi prin dorinţa de a şi rezolva interesele lor personale în dauna colectivităţii din care fac parte. – Biserică + suf. uţă. Trimis de paula, 21.06.2002.… … Dicționar Român
